Oricine se va apleca asupra filosofiei si religiei indiene va fi surprins sa gaseasca, de multe ori, in acelasi text, ganduri filosofice profunde, cunostinte avansate de psihologie, sau ganduri care expun o metafizica impresionanta, alaturi de conceptii adeseori puerile despre zei, zeite, ritualuri s.a.m.d.
Multi indianisti sunt tentati sa afirme ca astfel de pasaje “puerile” sau “primitive” sunt de fapt interpolari ulterioare sau sunt inserate pe alocuri doar pentru a nu “supara” comunitatea de preoti brahmani. Astfel de opinii se vadesc a fi gresite, insa, cu cat inaintam mai mult in studiul textelor sanskrite.
Indienii au stiut din cele mai vechi timpuri faptul ca vorbirea, cuvantul sau cunoasterea discursiva nu pot reda niciodata realitatea asa cum este ea. In fapt, orice fraza contine un anumit grad de eroare. Cuvantul este privit doar ca indiciu, cunoasterea discursiva este parte a drumului catre adevar, insa adevarul este dincolo de cunoasterea discursiva. Astfel ca, pentru indian, drumul catre adevar nu este abrupt, ci gradat. Drumul este o scara, care trebuie urcata treapta cu treapta. Nu-i poti servi omului dintr-o data adevarul suprem. De aceea, orice text filosofic incepe de la treptele inferioare de cunoastere, accesibile profanului, urmand ca apoi sa respinga, gradat, cunoasterea imperfecta dobandita la inceput, inlocuind-o cu cea de pe treapta urmatoare. La fel, orice elev care vine la un invatator (guru), era invatat mai intai sa adore zeitatile, sa le ofere oblatii, i se spuneau povesti despre creatia lumii s.a.m.d. La un moment dat, insa, elevul simtea ca nu poate obtine implinire prin astfel de ritualuri, isi dadea singur seama ca sunt zadarnice. Doar dupa ce elevul simtea asta si il intreba pe invatator, acesta il conducea pe treapta urmatoare a cunoasterii, respingand tot ceea ce elevul invatase mai inainte. Acelasi proces intreit de invatare imperfecta – respingere – invatare superioara este aplicat si in textele filosofice indiene. Numai printr-un astfel de proces gradat se poate ajunge de la profan la sacru. Un salt imediat este imposibil. Gaudapada, in a lui Mandukya Karika, ilustreaza tocmai acest proces de “inaltare” progresiva a profanului:
Tags: adevar, cunoastere
0